Cin’ mi-s eu?

Ana-Maria Cuciureanu

Omul evoluează constant însă evoluția nu este de fiecare dată ascendentă.

O nouă modă în materie de evoluție, jenantă, ce-i drept, este auto-elogierea care face pereche bună cu zicala: “Ți-au murit lăudătorii?”.

Acest nou curent mă duce cu gândul la o povestioară cu tâlc auzită undeva, cândva. Am încercat să o găsesc în formă scrisă dar se pare că nu a avut același noroc cu “Miorița” așa că mă străduiesc să o relatez din amintiri.

Cu mulți  ani în urmă, când discoteca se numea Horă și avea loc doar duminica, într-un sat românesc,  flăcăii fruntași erau foarte supărați. De câteva săptămâni, în fiecare duminică, la horă, aparea un flăcău străin și se băga în rânduiala străbună. După obiceiurile străvechi, dansul era început de un flăcău fruntaș din sat însă aici nu aveau chip de acest străin care odată cu primul acord muzical pornea hora cu o strigătură arogantă: “Cin’ mi-s…

Vezi articolul original 196 de cuvinte mai mult

Cin’ mi-s eu?

Omul evoluează constant însă evoluția nu este de fiecare dată ascendentă.

O nouă modă în materie de evoluție, jenantă, ce-i drept, este auto-elogierea care face pereche bună cu zicala: “Ți-au murit lăudătorii?”.

Acest nou curent mă duce cu gândul la o povestioară cu tâlc auzită undeva, cândva. Am încercat să o găsesc în formă scrisă dar se pare că nu a avut norocul “Mioriței” așa că mă străduiesc să o relatez din amintiri.

Cu mulți  ani în urmă, când discoteca se numea Horă și avea loc doar duminica, într-un sat românesc,  flăcăii fruntași erau foarte supărați. De câteva săptămâni, în fiecare duminică, la horă, aparea un flăcău străin și se băga în rânduiala străbună. După obiceiurile străvechi, dansul era început de un flăcău fruntaș din sat însă aici nu aveau chip de acest străin care odată cu primul acord muzical pornea hora cu o strigătură arogantă: “Cin’ mi-s eu și cin’ mi-s eu?”. Azi așa, mâine așa, nu mai îndurau flăcăii satului să iasă în lume de rușine până când unul mai curios se hotărăște să-l urmărească pe intrus și să afle de unde vine. Zis și făcut! După horă îi ia urma și ajunge la un bordei dărăpănat cu o bășică de porc în loc de geam. Se apropie flăcăul de geam și zărește înăuntru cum străinul îi spune mamei să-i pună masa. Femeia, vădit deranjată de ora târzie dar și de zâzania strârnită de odrasla ei în satul vecin, îi spune să mănânce o bucată de mamăligă rece cu seu de oaie.

Și iată că trece încă o săptămână și intrusul se prezintă falnic la joc, pregătit să-i facă din nou de râs pe fruntașii satului. Începe jocul cu veșnica strigătură arogantă: ”Cin’ mi-s eu și cin’ mi-s eu?”  însă de această dată primește și răspuns: “Mămăligă-ntinsă-n seu!”

Și așa l-au lecuit flăcăii satului pe lăudărosul care le strica rânduiala.

Acum revenind în zilele noastre, această povestioră cu tâlc găsește leacul  noului curent, “auto-elogierea”.

Deci, nu vă simțiți inferiori în fața acestor “Cin’ mi-s eu?” și răspundeți -le cu sinceritate: ”Mămăligă-ntinsă-n seu!”

Unele lucruri nu se demodeaza niciodata!

  Unele lucruri nu se demodeaza niciodata!

Desi  a trait intr-o perioada in care calatoritul  in strainatate era un  un moft si apartinea doar celor instariti, mesajul transmis de scrierile sale se aplica si in vremurile noastre cand strainatatea ii atrage pe cei multi si oropsiti. Ii reuneste totusi si pe acestia intr-un mod hilar si contorsionat  in…..gasca nationalistilor, a iubitorilor de tara, a sustinatorilor culturii romanesti si a valorilor inestimabile si lista ar putea continua cu “cuvinte goale/Ce din coadă au să sune”, vorba maestrului  Eminescu, caci despre el era vorba. Recomand poemul “Criticilor mei” grupului mai sus mentionat si nu din ignoranta ci din consideratie pentru ei. Cu putin timp in urma a fost recitat de un mare actor roman -pentru romanii din diaspora- sustinatori ai romanismului si ma gandeam ca au pierdul recitalul cufundati fiind in estimarea like-urilor de pe Facebook pe telefoanele lor performante sau, cufundati in somn fiind, din vina fotoliilor prea confortabile ale salii de spectacol.

  Actori pe scena intalnirilor nationaliste suntem toti cei care am emigrat. Strainatatea naste oratori capabili sa se induioseze de propriile discursuri si drame existente sau inchipuite.  Cati dintre acestia, la finalul piesei, au alergat spre Patria Mama sa o aline, sa o consoleze si sa-i stearga lacrimile? La asta nu va pot raspunde insa stiu ca cea mai mare parte din ei s-a oprit pe la bufetul suedez cu specific romanesc  sa-si dreaga vocea ragusita si dorul de  cultura….

 Se spune ca oriunde te-ai afla porti tara in suflet, ii porti portul, ii canti doinele, ii simti durerea si bucuria; cand insa nu le-ai cunoscut nici cand erai roman in Romania, cu atata mai putin le vei cultiva pe meleaguri straine.

  Adevaratii nationalisti sunt cei care au ales sa ramana in tara, sa traiasca, se evolueze si sa se contorsioneze impreuna cu ea, nu noi cei care lacrimam cand auzim imnul si apoi respiram usurati ca nu e melodia ce deschide zilnic emisiunea postului de radio. Sa nu mai apelam la discursuri lacrimogene si patetice, ne iubim tara dar ne este mai bine aici – deocamdata – viitorul ramane incert.

  Sa nu uitam sa ne promovam valorile, pierduti in a ne promova pe noi insine!

An Nou , sperante vechi!

O data cu sarbatorirea Sfantului Ioan Botezatorul  incheiem sarbatorile de iarna , petrecerile  si chefurile. Ne intoarcem la rutina zilnica ,ne cufundam in probleme si griji .Incepe scoala pentru cei mici si pentru cei mari din pacate , incep dietele pentru cei care vor sa dea jos sarmalutele , fripturile si cozonacii.

Mai important este insa faptul ca incepem un Nou An! Ca orice inceput acesta trebuie sa fie unul plin de speranta , de incredere , de idealuri mai inalte. Pornim la drum cu forte noi , optimisti  si plini de creativitate…numai sa ne tina Dumnezeu naravul ! Cu criza ne-am obisnuit  , face parte din viata noastra  si nu ne mai sperie. Ne-am speria daca ar da peste noi o criza antitetica si ne-am umple de bani. Ce sa facem cu ei , unde sa-i dosim , cum sa-i cheltuim?…Nu , Doamne fereste  de asa ceva , pai ne-am invatat precum calul tiganului cu putin  atatia ani si acum chiar ne-ar da peste cap!Suntem bine asa cum suntem  , nu vrem sa fim zdruncinati  – Criza – esti binevenita , esti de-a casei! Ne-ai facut sa deschidem ochii si sa apreciem mai putin lucrurile material , sa ne bucuram de familie si de prietenii care au trecut prin sita deasa a selectiei financiare .

Suntem gata sa luam de piept Noul An si sa-i  demonstram ca nici banii , nici lipsa locurilor de munca nu ne impiedica sa ne bucuram de viata si de sanatatea pe care am primit-o Gratis!

Un An Nou minunat  si sa nu uitam ca lucrurile care ne fac  fericiti nu pot fi cumparate!

Obiceiuri de Boboteaza

Boboteaza – 6 ianuarie

Boboteaza, serbata in ziua de 6 ianuarie, incheie ciclul sarbatorilor de iarna si are, pe langa intelesurile crestine – momentul nasterii spirituale a Mantuitorului – trasaturi de mare sarbatoare populara.

In ajunul Bobotezei se pregateste o masa asemanatoare cu masa din ajunul Craciunului. Pe masa din „camera de curat” se asterne o fata de masa, aleasa special pentru acest moment, sub fata de masa se pune fan sau otava iar pe fiecare colt se pune cate un bulgare de sare. Deasupra se aseaza douasprezece feluri de mancare: coliva – grau pisat, fiert, indulcit cu miere si amestecat cu nuca pisata -, bob fiert, fiertura de prune sau perje afumate, sarmale ( „galuste” ) umplute cu crupe, bors de „burechiuse” sau „urechiusele babei” – bors de fasole alba in care se fierb coltunasi mici, umpluti cu ciuperci, ce au colturile lipite in forma de urechiuse -, bors de peste, peste prajit, „varzare” – placinte de post umplute cu tocatura de varza acra -, placinte cu mac etc.

Pana la sosirea preotului cu Iordanul sau Chiraleisa, nimeni nu se atinge de mancare iar, imediat dupa sfintirea mesei, parte din bucate sunt adaugate in hrana animalelor pentru „a fi protejate de boli si pentru a fi bune de prasila”.

Alta data, dupa ce preotul rostea Troparul Botezului si stropea cu agheasma in casa si pe gospodari, era invitat sa se aseze pe lavita. Sub laicerul de pe lavita erau asezate, din timp, boabe de porumb – „ca sa stea clostile pe oua” – si busuioc – „ca sa vina petitorii’. Busuiocul acesta era folosit, mai tarziu, in descantecele de dragoste.

In semn de rasplata se dadeau: bucate („desagarului”), bani (preotului), nuci, mere si covrigi (copiilor) iar, pe crucea preotului, gospodina casei aseza cel mai frumos fuior de canepa. Oferirea fuiorului avea mai multe semnificatii: se credea ca de firele acestuia se vor prinde toate relele, ca fuiorul devenea o punte peste care vor trece sufletele mortilor sau ca Maica Domnului va face din canepa un voloc cu care va prinde sufletele mortilor din iad pentru a le ridica in rai.

Ajunul Bobotezei

Ajunul Bobotezei era, in egala masura, si un moment favorabil farmecelor, descantecelor si altor practici magice. Dimineata, inainte de aprinderea focului, se strangeau cenusa din soba si gunoiul din casa pentru a fi pastrate pana in primavara, cand se presarau pe straturile cu legume „pentru a le face rodnice si a le proteja de gujulii”. Fanul de sub fata de masa si bulgarii de sare se adaugau in hrana animalelor „pentru a le feri de farmece, de boli si de duhurile rele”. In acelasi scop era folosita si agheasma luata de la preotul care venea cu Iordanul.

Se credea ca daca, in dimineata Ajunului de Boboteaza, pomii erau incarcati cu promoroaca, acestia vor avea rod bogat. De asemenea, se credea ca animalele din grajd vorbesc la miezul noptii dinspre ziua de Boboteaza despre locurile unde sunt ascunse comorile.

In aceasta zi erau interzise certurile in casa si nu se dadea nimic ca imprumut, nici macar jaratec din focul din vatra.

In seara de Ajun se savarseau practici de aflare a duratei vietii. Inainte de culcare, se luau carbuni din vatra si se denumeau cu numele tuturor membrilor familiei. Se credea ca primul care va muri, va fi cel al carui carbune se va stinge mai repede.

Boboteaza – sfinitirea apei

In ziua de Boboteaza are loc sfintirea apei, in timpul slujbei de Iordan. Pregatirea acestui moment se face, si astazi, cu multa atentie, in fiecare comunitate. Locul de desfasurare a slujbei se alege impreuna cu preotul satului, de obicei intr-un spatiu mai larg – unde sa fie cel putin o fantana -, in imediata vecinatate a unei ape curgatoare, in gospodaria unui om sau in curtea bisericii. Pentru acest moment se aduce apa, care se punea in vase mari de lemn si, tot acum, se taie, la rau, o cruce mare de gheata. In jurul acestei cruci sau in jurul crucii care se afla in mod normal in curtea bisericii, se desfasoara intreg ceremonialul religios, la care participa toata suflarea comunitatii.

Dupa slujba de sfintire a apei, transformata in agheasma, fiecare satean isi ia apa sfintita in vasele de lemn sau de sticla cu care a venit de acasa. Pe drumul de intoarcere ei striga „Chiraleisa”- pentru belsugul holdelor viitoare, pentru purificarea aerului si pentru cresterea cat mai mare a canepii – si toarna cate putina agheasma in toate fantanile intalnite in cale. Odata ajunsi acasa, oamenii sfintesc cu agheasma sura, grajdul, animalele din grajd, pomii din livada, casa si interiorul casei.

Boboteaza – practici populare de purificare a spatiului si de alungare a spiritelor malefice

Boboteaza cumuleaza elemente specifice de reinnoire a timpului calendaristic, la riturile crestine adaugandu-se practici populare de purificare a spatiului si de alungare a spiritelor malefice. In Bucovina, purificarea aerului se facea, candva, prin focuri si fumegatii, in cadrul unui obicei numit Ardeasca. Aceasta manifestare avea loc imediat dupa sfintirea apei cand tinerii se retrageau pe locuri mai inalte, avand asupra lor carbuni aprinsi ce fusesera folositi anterior la aprinderea secaluselor, si aprindeau focurile de Boboteaza. Rugul era facut din vreascuri si frunze uscate stranse de feciori cu o zi inainte. Tinerii cantau si dansau in jurul focului si sareau peste foc, atunci cand acesta se mai potolea, in credinta ca vor fi feriti, astfel, de boli si de pacate. La plecare, fiecare lua carbuni aprinsi cu care, odata ajunsi acasa, afumau pomii din livada in scop fertilizator. De asemenea, inconjurau casa cu pulberea folosita ca incarcatura pentru secaluse crezand ca, in acest fel, casa va fi ferita de primejdii, mai ales de trasnete.

In cele trei zile, cat tine Boboteaza in Bucovina, exista sate in care vecinii, prietenii si rudele obisnuiesc a se colinda reciproc, dupa cum exista comunitati in care, in aceste zile, reapar mascatii. Tinerii, mascati in babe si mosnegi, colinda mai ales pe la casele unde se gasesc fete de maritat, obiceiul fiind o reminiscenta a cultului mosilor si stramosilor precum si a unor vechi practici fertilizatoare.

CrestinOrtodox.ro

Ce si-au ales romanii…..

   Am trecut astazi pe la firmele de transport in cautarea unui bilet pentru Romania stresata de ideea ca nu voi mai gasi . Am remarcat  cu stupoare ca locuri sunt berechet! Ma asteptam sa geama autocarele de romani fericiti ca, de’, tiganii au plecat din Franta pentru 300 de euro …daramite noi , privilegiati cu 20000! Unde e reactia electoratului care l-a pus in functie pe stimabilul fondator al partidului botezat ,modest,  dupa propriul nume? Nimic de reprosat aici – traditie pur romaneasca – finul poarta numele nasului! Sau poate induiosati de traiul bun ce ii asteapta in tara s-au gandit sa mai petreaca un ultim Craciun amar intre straini ca sa guste mai apoi din plin bunastarea patriei mama imbogatita de nasul darnic cu o suma pe care orice calculator nu o poate afisa din cauza zerourilor?

  Probabil intarziatii sunt cei care si-au asigurat un loc in fata semnand acum 2 ani Petitia lui “Robin Hood”, menita sa ridice din mizerie gloata celor multi si amarati prin confiscarea averilor celor putini si prea instariti . Redau aici si un fragment din petitia buclucasa  “vinovata” de rating-ul urias inregistrat de televiziunea din garsoniera:” platile aferente se vor face din Fondul Naţional pentru Despăgubiri şi Investiţii care va avea ca surse: sumele încasate de statul român din vânzarea acţiunilor şi activelor aflate în proprietatea sa; dividendele şi profiturile încasate de statul român pentru capitalurile aflate în proprietatea sa; impozitul progresiv pe avere; impozitul pe averile dobândite în mod illicit; alte surse stabilite prin lege” ….a fost odata ca-n povesti….ca acum nu mai este!

Iata deci , cat de usor se poate ajunge printre carmasii tarii noaste!  O mica telenovela Elodia in “n” episoade , o rapire “casnica” marca Tolea si Magda , o linie telefonica directa cu poporul (cu o taxa gen 999xxxxxx , dar ce mai conteaza atunci cand iti poti spune of-ul  in direct fara a tine cont de regula acordului intre subiect si predicat).V-am dezvaluit  formula magica a guvernarii!

La 23 de ani de la decesul  Impuscatului , realizez de ce programele tv erau atat de rare si de restrictionate: Ati prostit poporul cu televizorul!

Pe ultima suta de metri…!

Ziua alegerilor e doar la cateva ore distanta , candidatii se afla pe ultima suta de metri! Ciudat este cum incep aceste campanii cu promisiuni si programe utopice ca sa se finalizeze  cu o rugaminte: Va rog sa ma votati! Nu inteleg cu ce am putea ajuta noi , electoratul , caci ideea de baza era sa fim ajutati ….sau cel putin asta ni s-a promis! In graba de a acoperi ultima suta de metri , umar la umar cu adversarul , diplomatii nostri se dezbraca de diplomatie si cer fatis , renuntand la vocabularul elevat si de “campanie” sa-i votam !

Deci , sa votam! Votul este cea mai mare putere a poporului dar din pacate nimeni nu lasa la usile electoratului  printre galeti , fulare si alte material de campanie  o brosura care sa explice de ce sa votam si nu pe cine sa votam . Suntem lasati in adormire pentru ca puterea de decizie sta in mainile noastre …asta e marele adevar!

Treziti-va si cereti ceea ce vi se cuvine ca mai apoi sa nu va plangeti de rezultate. Mergeti la vot si luati atitudine , doar asa putem schimba ceva in Romania!

 

Pe 9 Decembrie toti romanii merg la vot!

Mos Nicolae

A venit Mos Nicolae!

Mai sarac , mai ponosit , mai de… criza si totusi a venit! Desi odata cu trecerea anilor covrigii , nucile ,nuielusele si portocalele s-au cam transformat in Kinder , Barbie si Playstation , romanii au pastrat aceast obicei al darului . Chiar  daca nu suntem singurul popor care are un mos ce imparte daruri si nuieluse , dupa caz , ne mandrim cu aceasta traditie si o transmitem din generatie in generatie.

Pentru cei mici venirea lui Mos Nicolae este un etalon de masura al cuminteniei  premergator sosirii lui Mos Craciun . Copiii isi lustruiesc ghetutele , unii chiar cate doua perechi in speranta ca mosul , impovarat de ani , se va lasa pacalit de numarul  incaltarilor. Aflarea cadourilor e un moment de bucurie intensa  si de usurare , daca vreti, pentru indulgenta mosului care trece cu vederea  in fiecare an numarul mai mic sau mai mare de obraznicii cumulate.

Pentru noi , cei mari , venirea lui Mos Nicolae are o incarcatura emotionala si mai mare. Ne da ocazia sa ne bucuram alaturi de micutii nostri , sa daruim neconditionat  , sa devenim mai buni . Ne simtim mai aproape unii de altii , mai sensibili la problemele celor din jur si mai plini de compasiune. E un sentiment sublim ce revine in fiecare an sfidand varsta sau argumentul ca Mos Nicolae nu exista! Copilul din noi il asteapta cu aceeasi emotie  de fiecare data. El exista in noi si prin noi , face parte din natura umana . Cine nu crede in el , isi refuza placerea bucuriei nevinovate.

Mos Nicolae e mai mult decat o traditie , e  figura emblematica a bunatatii si a minunilor divine!

Sa nu uitam si de cei care ii poarta numele , aflandu-se astfel sub protectia lui : La Multi Ani!

1 Decembrie

In curand sarbatorim ziua de 1 Decembrie!

La Multi Ani Romania , La Multi Ani noua , romanilor  din tara si din afara! Ideal  ar fi sa nu imprastiem urari peste continente  si sa rasune doar in tara  dar idealurile exista ca sa nu fie atinse …deocamdata!

Ciudat este ca aceasta zi speciala pentru Romania a crescut in intensitate  pentru mine, cel putin , de cand ma aflu peste hotare! Ciudat..o fi de vina varsta …m-am maturizat , sau poate printre straini am inceput sa-mi dau seama ca nicaieri nu-i ca acasa?

Noi , cei din Diaspora , traim intr-o mare contradictie si suntem patrioti… navetisti! Iubim Romania cand suntem departe de ea si o dispretuim dupa prima saptamana de concediu. Nu-mi dau seama unde gresim …sau poate ca da…Ne place mult sa vorbim , ca sa nu zic sa barfim , sa criticam , sa acuzam si sa gasim solutii salvatoare insa cand vine vorba de luat atitudine …nici usturoi nu am mancat , nici gura nu ne miroase!E greu sa renunti la confortul de aici , e greu sa traiesti cu dorul celor din tara , e usor de gasit un vinovat: conducerea tarii! Paradoxul consta in faptul ca toti ii dispretuim si totusi ….cine ii voteaza? Cine permite ca acest circuit inchis sa functioneze la nesfarsit daca nu chiar noi? Legea compensatiei functioneaza  in parametri normali!!!

Deci , de ziua noastra , imi doresc si va doresc  luminarea  , puterea de a spune adevarul  , de a-l sustine pana la capat  si poate generatiile urmatoare vor atinge…idealuri!

Vine Craciunul

Am trecut zilele trecute prin fata unor vitrine si am observat ca sunt deja pline de brazi impodobiti, de cadouri si de Mosi care de care mai nastrusnici ….vine Craciunul! Din pacate asta mi-au amintit-o magazinele care se grabesc sa atraga clienti  timpurii si mamici care nu-si pot dezlipi  copiii de vitrine, fara sa faca promisiuni, mai mult sau mai putin adevarate  legate de sacul Mosului  ciuruit de criza!

Noi l-am avut pe Mos Gerila  dar  am fost o generatie  privilegiata. Se apropia Craciunul cand mirosea a iarna, a cetina de brad, a portocala. Nu-i  scriam scrisori on-line si nici nu-l cautam pe Facebook dar povesteam despre el cu orele la sanius pana ne inghetau urechile si ne adunau bunicii de pe drum, unii cu amenintari … unii cu ingrijorare.

Impodobeam bradul cu ghirlande din hartie colorata, cu beteala, cu bomboane cu gust de sapun pe care nici nu le atingeam pana in ziua de Craciun ca sa nu se supere Mosul. Nu agatam globuri cu cristale Swarovski,  nici instalatii high-tech, insa cantam” O brad frumos ” si “Mos Craciun cu plete dalbe” pana ne speriau bunicii ca vom rata colindatul din cauza raguselii. Si-apoi colindatul, uratul, semanatul erau surse importante de venit pentru ca oricine  ne primea dupa largimea pungii. Acum ne selecteaza dupa profil si ne intampina cu mesaje off-line sau chiar lipite pe usa:” Nu primim cu colinda!”

Il asteptam pe Mos cu emotie si ingrijorare ca nu cumva  sa treaca pe langa casa noastra in graba lui de a imparti cadouri. Pregateam morcovi pentru reni  ca sa prinda puteri magice; pentru Mosu, nu lasam nimic, acum ii punem cookies si lapte bio…atunci era doar lapte… Adormeam tarziu si ne trezeam devreme sa ne desfacem darurile si sa ne minunam de ele desi ma cam umpluse sarmanul de …pijamale, dar il iertam ca era batran si mai gresea.

Copiii nostri il asteapta  doar pentru ultimul model de Nintendo pe care nu ni-l permitem dar  ei “trebuie “ sa-l aiba, si il capata … Ne justificam cu vesnica expresie ”sa aiba macar ei daca noi nu am avut”. Fals, de fapt incercam sa umplem cu obiecte goluri din suflet imposibil de acoperit!